Sunt intr-o perioada in care se presupune ca trebuie sa fac alegeri care vor fi bazele viitorului meu. Dificil moment...toata lumea te sfatuieste, incearca sa iti fie de folos, dar mai mult te dau peste cap cu parerile si asteptarile lor.
tu...habar nu ai ce vrei...te uiti in jur, vezi toata lumea stresata, muncind pentru a-si atinge telul....pentru a intra pe drumul pe care si l-au ales....tu inca "la rascruce de drumuri", te invarti in cerc si te uiti confuz la toate drumurile care ti se deschid...te intrebi unde se termina. te intrebi cine e persoana de la capatul drumului care cu multi ani inainte se afla pe locul unde te afli tu, cu gandurile si fricile tale...cum va fi, cum ar putea fi, cum nu va fi....
hmm....
"dar eu cu cine votez?"
voi opta pentru cea mai grea alegere, desi pare cea mai simpla: sa fac ce imi place. sper sa descopar curand ce anume si cum pot lega asta de o facultate.
duminică, 17 octombrie 2010
sâmbătă, 18 septembrie 2010
explicare articole anterioare
Nu stiu ce efect au articolele scrise pe blogul asta asupra unora, care le citesc...
Dar scriu asta pentru ca in rastimp de jumatate de ora mi-au fost reprosate unele lucruri. Fiecare intelege altceva din ele, dupa starea pe care o are, ideile diferite...e normal, doar nu suntem toti la fel... avem mereu ganduri noi, experimentam noutatea, devenim mai complecsi in fiecare clipa.drept dovada, acum doua articole spuneam total altceva.
(ca idee, ultimele 3 articole au fost scrise acum ceva timp, dar nu le publicasem)
In articolul precedent nu indemnam pe nimeni la izolare. Spuneam doar ca din cand in cand ar trebui sa mai privim si in noi insine, sa luam si decizii personale, sa nu ii mai lasam pe altii sa judece ce e bine si ce nu pentru noi.
Si melodia pe care am pus-o, din filmul "into the wild" nu e acolo pentru a intari ce am spus prin filmul respectiv. Morala filmului e cu totul alta decat ce aberez eu aici, stiu asta.
Si asa cum mi-a spus un prieten " omul e fiinta sociala si nu are cum sa progreseze de unul singur.trebuie sa existe un echilibru". Dar asta nu inseamna ca trebuie sa se piarda in societate si in aparentele ei, ceea ce se cam intampla daca va uitati in jur.
Stiu ca am un stil nu prea clar in a ma exprima si trec de la o idee la alta, fapt pentru care de multe ori sunt gresit inteleasa, dar nu prea stau sa imi asez ideile in ordine. Las asta in voia degetelor.:)
Dar scriu asta pentru ca in rastimp de jumatate de ora mi-au fost reprosate unele lucruri. Fiecare intelege altceva din ele, dupa starea pe care o are, ideile diferite...e normal, doar nu suntem toti la fel... avem mereu ganduri noi, experimentam noutatea, devenim mai complecsi in fiecare clipa.drept dovada, acum doua articole spuneam total altceva.
(ca idee, ultimele 3 articole au fost scrise acum ceva timp, dar nu le publicasem)
In articolul precedent nu indemnam pe nimeni la izolare. Spuneam doar ca din cand in cand ar trebui sa mai privim si in noi insine, sa luam si decizii personale, sa nu ii mai lasam pe altii sa judece ce e bine si ce nu pentru noi.
Si melodia pe care am pus-o, din filmul "into the wild" nu e acolo pentru a intari ce am spus prin filmul respectiv. Morala filmului e cu totul alta decat ce aberez eu aici, stiu asta.
Si asa cum mi-a spus un prieten " omul e fiinta sociala si nu are cum sa progreseze de unul singur.trebuie sa existe un echilibru". Dar asta nu inseamna ca trebuie sa se piarda in societate si in aparentele ei, ceea ce se cam intampla daca va uitati in jur.
Stiu ca am un stil nu prea clar in a ma exprima si trec de la o idee la alta, fapt pentru care de multe ori sunt gresit inteleasa, dar nu prea stau sa imi asez ideile in ordine. Las asta in voia degetelor.:)
in societate...
e greu sa traiesti in societate, cu atatia oameni in jur care sunt atenti la fiecare pas pe care il faci, care abia asteapta sa faci o greseala pentru a te plange si a-ti da sfaturi.
e greu sa iti alegi propriul drum in viata cand ai atatia oameni in jur care asteapta ceva de la tine si pe care nu vrei sa ii dezamagesti... Cum poti auzi ce iti spune Eul tau intim cand e atata zgomot oriunde privesti? cum sa infrunti o societate intreaga pentru a face ce simti si pentru a trece peste prejudecatile celorlalti?
ce alegi? sa multumesti slabiciunile celorlalti sau sa te implinesti ca om?
sa fii un om model, de succes, puternic si invidiat sau impacat cu tine insuti si armonizat cu fiinta ta interioara? pentru ca adevaratii noi nu se arata niciodata celorlalti.
se crede ca oamenii singuri sunt niste nefericiti. de ce? pentru ca au atata timp pentru ei insisi? ca se pot gandi la lucrurile care conteaza fara a fi perturbati de superficialitatile societatii?
majoritatea se teme de singuratate...de fapt de ce ar putea afla in singuratate, de adevarurile care tipa, urla in ei, dar nu sunt auzite ..volumul vietii exterioare e dat la maxim si acapareaza totul: timp, energie vitala, forta personala.
nu va mai lasati modelati de invidiile celorlalti si descoperiti-va pe voi insiva. asta se poate face doar in singuratate. Astupati-va urechile la palavragelile societatii si ascultati-va vocea interioara.good luck!
e greu sa iti alegi propriul drum in viata cand ai atatia oameni in jur care asteapta ceva de la tine si pe care nu vrei sa ii dezamagesti... Cum poti auzi ce iti spune Eul tau intim cand e atata zgomot oriunde privesti? cum sa infrunti o societate intreaga pentru a face ce simti si pentru a trece peste prejudecatile celorlalti?
ce alegi? sa multumesti slabiciunile celorlalti sau sa te implinesti ca om?
sa fii un om model, de succes, puternic si invidiat sau impacat cu tine insuti si armonizat cu fiinta ta interioara? pentru ca adevaratii noi nu se arata niciodata celorlalti.
se crede ca oamenii singuri sunt niste nefericiti. de ce? pentru ca au atata timp pentru ei insisi? ca se pot gandi la lucrurile care conteaza fara a fi perturbati de superficialitatile societatii?
majoritatea se teme de singuratate...de fapt de ce ar putea afla in singuratate, de adevarurile care tipa, urla in ei, dar nu sunt auzite ..volumul vietii exterioare e dat la maxim si acapareaza totul: timp, energie vitala, forta personala.
nu va mai lasati modelati de invidiile celorlalti si descoperiti-va pe voi insiva. asta se poate face doar in singuratate. Astupati-va urechile la palavragelile societatii si ascultati-va vocea interioara.good luck!
filmul bate viata
de multe ori mi s-a intamplat sa zic: "e ca in filme".
filme inspirate din realitate. dar daca sunt inspirate din realitate se uita sa se precizeze ca la un moment dat exista un punct de ruptura, cand imaginatia oamenilor scapa de sub control si realitatea lasa loc viselor neimplinite despre lumi ideale...
zambesti dupa ce il vezi si ramai cu o stare de bine, cu ideea ca totul se va rezolva de la sine si nu are cum sa fie decat bine.
dar asa e si in viata reala?
sau poate de asta filmele se termina in momentele de maxima fericire? pentru ca apoi sa vina caderea libera...
Multi sunt cei ce traiesc "in filme". Nu vor sa accepte realitatea, dar o modeleaza dupa lumea cinematografica...spun replici ca scoase din filme si fac gesturi teatrale, poate doar din speranta ca se va termina ca pe ecran.
Acestia sunt probabil cei mai dezamagiti de viata. Cand realitatea ii izbeste se ascund,si asteapta sa se trezeasca, asteapa ca totul sa fie cum era inainte, sa dea backward pe bs player, eventual sa inceapa o melodie trista pe fundal.
Treziti-va oameni buni! Viata e reala! Si trece pe langa voi ranjind nepasatoare cat asteptati voi un erou de film sa va salveze...Folositi-va cuvintele care zac in voi, nu mai vorbiti in replici de film! Construiti-va propriul scenariu! Acela in care nu exista buton de inainte si inapoi. Prezentul e aici si acum.
Vizionare placuta!
filme inspirate din realitate. dar daca sunt inspirate din realitate se uita sa se precizeze ca la un moment dat exista un punct de ruptura, cand imaginatia oamenilor scapa de sub control si realitatea lasa loc viselor neimplinite despre lumi ideale...
zambesti dupa ce il vezi si ramai cu o stare de bine, cu ideea ca totul se va rezolva de la sine si nu are cum sa fie decat bine.
dar asa e si in viata reala?
sau poate de asta filmele se termina in momentele de maxima fericire? pentru ca apoi sa vina caderea libera...
Multi sunt cei ce traiesc "in filme". Nu vor sa accepte realitatea, dar o modeleaza dupa lumea cinematografica...spun replici ca scoase din filme si fac gesturi teatrale, poate doar din speranta ca se va termina ca pe ecran.
Acestia sunt probabil cei mai dezamagiti de viata. Cand realitatea ii izbeste se ascund,si asteapta sa se trezeasca, asteapa ca totul sa fie cum era inainte, sa dea backward pe bs player, eventual sa inceapa o melodie trista pe fundal.
Treziti-va oameni buni! Viata e reala! Si trece pe langa voi ranjind nepasatoare cat asteptati voi un erou de film sa va salveze...Folositi-va cuvintele care zac in voi, nu mai vorbiti in replici de film! Construiti-va propriul scenariu! Acela in care nu exista buton de inainte si inapoi. Prezentul e aici si acum.
Vizionare placuta!
Intr-o zi oarecare...
...cand Soarele parca nu mai e asa luminos cum era inainte, cand ai vrea sa pleci undeva, oriunde, dar portofelul e gol, cand parca norocul te-a parasit, te simti singur si ai vrea doar sa inchizi ochii si sa scapi de toate, sa fii pe o plaja intr-un colt uitat de lume, dar cand ii deschizi si vezi muti oameni care se uita urat la tine si au pe buze intrebarea "ce mai e si cu asta?", iti vine sa urli, sa te ridici la cer si sa te izbesti de pamant odata cu tot sictirul din lume, cu toate gandurile negative, sa razi intr-un hohot dureros, sa razi pentru toata lumea care nu are curajul sa o faca, sa razi cu lacrimi sa razi plangand....sa razi...
aminteste-ti totusi ca e cineva care se gandeste la tine si vrea sa rada cu tine si iti zambeste in momentul ala.si nici macar nu te cunoaste...ca lumea e perfecta si ca fiecare imperfectiune a ei e pentru a fi si mai perfecta.
gandeste-te ca nu esti singur...in singuratatea ta.
aminteste-ti totusi ca e cineva care se gandeste la tine si vrea sa rada cu tine si iti zambeste in momentul ala.si nici macar nu te cunoaste...ca lumea e perfecta si ca fiecare imperfectiune a ei e pentru a fi si mai perfecta.
gandeste-te ca nu esti singur...in singuratatea ta.
marți, 6 iulie 2010
Un jour sans Soleil
"Je crois que j'ai dormi trop. Mais comme il fait froid..."
Je pense que j'ai eu un mauvais reve. Que ce que sont ces cris? Tous les citoyens sont ivres? Pourquoi ne me laissent-ils pas dormir?
Je regarde par la fenetre. La ville est noire. Un terrible froid traverse mes os. Je sors au-dehors de ma maison. Tout le monde courent et pleurent. Je suis effraye et desorientee. Aucun ne s'arret pour m'expliquer ce qui se passe. Je vais jusqu'a ce que je trouve une vieille tombe dans la rue, avec les yeux grandes, le visage malpropre qui semble folle. Je cours vers elle et lui demande d'une maniere incoherente: "Que-ce qui se passe-t-il? Tout le monde...ou partent-ils? Pourqoi la nuit est-elle si longue? Qu'est-ce que vous avez? Madame...repondez!" Elle continue a regarder en haut, derriere moi. Je me retourne lentement. Les tenebres m'entourent. Mon coeur bat avec la vitesse de la lumiere. L'image n'est pas claire. Mais, peu a peu je vois:c'est un grand miroir. Dans le miroir c'est un enfant qui pleure. Son visage est blanc, ses yeux sont etints. Il est comme un cadavre. Derriere lui c'est sa mere avec un petit enfants dans ses bras. Elle s'est adossee contre un arbre sans feuilles. La terre est congelee autour d'eux. Les larmes des enfants tombent et chacun prennent une goutte de mon energie. C'est horrible. Le petit enfant crie et chaque crie est comme une accusse pou l'humanite qui s'est moque de son avenit. Je ne peux plus supporter cette image.
Je vais dans la rue. Les hommes ne courent plus. Ils vont lentement tous dans la meme direction. Ils sont comme des zombies qui partent vers la mort. Je les regarde. Ils n'ont pas de vie dans leur regard. Ils vont vers moi. Ils cherchent aide. Ils regrettent. Mais la nature ne pardonne pas. Elle est furieusse. Je n'ai plus d'air. Je tombe. La rue est froide. Je regarde le paysage qui est devant moi..les arbres morts, les fleurs sans arome et la pauvre masse de gens...qui hier ont ete forts, ont conduissent ce monde. Maintenant le monde les conduit. Le ciment vole mon dernier souffle de vie. Je suis morte, avec l'image du Soleil noir, sans lumiere et sans chaleur...sans vie. Les larmes de l'enfant que j'ai vu dans le miroir me suivront toujours dans ma miserable mort. C'est l'image de l'humanite. Et le miroir s'est brise.
"C'est tard. Reveille-toi."
"Maintenant, maman. J'ouvre mes yeux. Les rayons du soleil rechauffent mon visage. C'etait seulement un reve, heureusement.
Soleil, je t'aime!
[voi reveni pentru a pune accente.momentan sper sa intelegeti si fara]
Je pense que j'ai eu un mauvais reve. Que ce que sont ces cris? Tous les citoyens sont ivres? Pourquoi ne me laissent-ils pas dormir?
Je regarde par la fenetre. La ville est noire. Un terrible froid traverse mes os. Je sors au-dehors de ma maison. Tout le monde courent et pleurent. Je suis effraye et desorientee. Aucun ne s'arret pour m'expliquer ce qui se passe. Je vais jusqu'a ce que je trouve une vieille tombe dans la rue, avec les yeux grandes, le visage malpropre qui semble folle. Je cours vers elle et lui demande d'une maniere incoherente: "Que-ce qui se passe-t-il? Tout le monde...ou partent-ils? Pourqoi la nuit est-elle si longue? Qu'est-ce que vous avez? Madame...repondez!" Elle continue a regarder en haut, derriere moi. Je me retourne lentement. Les tenebres m'entourent. Mon coeur bat avec la vitesse de la lumiere. L'image n'est pas claire. Mais, peu a peu je vois:c'est un grand miroir. Dans le miroir c'est un enfant qui pleure. Son visage est blanc, ses yeux sont etints. Il est comme un cadavre. Derriere lui c'est sa mere avec un petit enfants dans ses bras. Elle s'est adossee contre un arbre sans feuilles. La terre est congelee autour d'eux. Les larmes des enfants tombent et chacun prennent une goutte de mon energie. C'est horrible. Le petit enfant crie et chaque crie est comme une accusse pou l'humanite qui s'est moque de son avenit. Je ne peux plus supporter cette image.
Je vais dans la rue. Les hommes ne courent plus. Ils vont lentement tous dans la meme direction. Ils sont comme des zombies qui partent vers la mort. Je les regarde. Ils n'ont pas de vie dans leur regard. Ils vont vers moi. Ils cherchent aide. Ils regrettent. Mais la nature ne pardonne pas. Elle est furieusse. Je n'ai plus d'air. Je tombe. La rue est froide. Je regarde le paysage qui est devant moi..les arbres morts, les fleurs sans arome et la pauvre masse de gens...qui hier ont ete forts, ont conduissent ce monde. Maintenant le monde les conduit. Le ciment vole mon dernier souffle de vie. Je suis morte, avec l'image du Soleil noir, sans lumiere et sans chaleur...sans vie. Les larmes de l'enfant que j'ai vu dans le miroir me suivront toujours dans ma miserable mort. C'est l'image de l'humanite. Et le miroir s'est brise.
"C'est tard. Reveille-toi."
"Maintenant, maman. J'ouvre mes yeux. Les rayons du soleil rechauffent mon visage. C'etait seulement un reve, heureusement.
Soleil, je t'aime!
[voi reveni pentru a pune accente.momentan sper sa intelegeti si fara]
luni, 5 aprilie 2010
am profil de hi5
Mai stau si eu la o bomboana de ciocolata din cand in cand..cu un pahar cu suc in fata, care stiu ca probabil o sa imi scurteze viata, dar puii mei, e cool sa nu iti pese. Si in momente din astea, sa nu simt ca stau degeaba, mai intru si eu pe tot felul de siteuri, imi mai amintesc parole si nickname-uri. Nu ma indur sa citesc o carte sau ceva. Ciocolata pateaza hartia. Dar cel mai des se intampla probabil sa accesez hi5-ul, de multe ori din intamplare, cand apas pe vreun status din lista de messenger. Doar trebuie sa afisam contul nostru de hi5, sa nu caute prea mult fanii cand vor sa vada noua poza facuta in baie, dupa dus, dupa ce e refacut machiajul, bineinteles. Sa nu piarda prea mult timp cand vor sa te flateze spunandu-ti un sincer " fff frumy f3TitZ@" sau "C00L gajiiiu " sau cu tot felul de complimente "inspirate si originale". Sau in cel mai bun caz, sa mai trimitem si cate un mass, in caz ca nu au vazut fanii ca esti online pe mess, desi ai stat online de la 7 dimineata pana pe la 2-3 noaptea cu un status gen "DND, dorm.cautama pe tel.ai ignore"(specific: fara cratima la "cautama"). Si cica e incalzire globala, frate...SA CONSUMAM MAI PUTIN CURENT!!! Adica sa nu mai speli haine, sa nu le mai calci, ca puii mei, trebuie sa fim ecologisti. Hai mai bine sa lasam calculatorul deschis si sa anuntam totusi sa nu fim deranjati, ca altfel dam ignore. Daca se poate sa plecam si pana in mall si sa "uitam" calculatorul deschis. Sunt multi care au lucruri importante sa ne spuna, exceptand faptul ca le dam ignore daca ne deranjeaza.
Revenind la hi5...mai intru din cand in cand pe hi5.recunosc, am peste 100 de poze, desi probabil sunt degeaba daca nu am niciuna in baie, in costum de baie, sau cel putin intr-o oglinda. Am vrut sa renunt la el, dar nu puteam sta fara minunata placere de a ma uita in momentele de "bomboane de ciocolata" la profilurile "prietenilor" mei de pe hi5. E distractie maxima. De ce am profilul, in afara de motivul asta? Pai esti total uncool fara. Pot accesa poze selectate din momente faine de pe orice pc, din orice loc, si cel mai fain..IMI AMINTESTE CAND E ZIUA CUIVA DE NASTERE,.Super tare!
In orice caz, revin la momentele de "hi5 din greseala". Accesez hi5 din intamplare, cum spuneam mai sus, vreau sa inchid pagina si ceva FOARTE stralucitor imi atrage atentia. Sau vreun hit foarte tare....ca volum. Apoi te socheaza prima poza. Incepi sa te uiti la una, doua, apoi te intorci la profil. Iti dai seama ca pozele sunt facute in acelasi loc, probabil cu un grad, doua schimbat. Ca si unghi ma refer. Apoi incepi sa citesti la "About me" tot felul de citate, care se vor profunde, prin care noi trebuie sa intelegem ce viata grea, de artisti neintelesi duc persoanele acelea, cat sunt de persecutate, ce oameni buni si cinstiti, cu idealuri si un viitor stralucitor in fata sunt. Apoi zici "gata, am pierdut 3 minute din viata", dar nu te poti abtine cand vezi o poza "inedita" la prima persoana din top. Intri si aici si te minunezi.Vezi ca profilul a fost vizualizat de zeci de mii de ori...o fi cineva important. Sau "iti bagi unghia in gat" cand vezi ca e "private profile".Ca, puii mei, doar vorbim de oameni importanti aici. Orice vedeta care se respecta are mania persecutiei. Asta nu inseamna ca nu iti da "accept" daca ii dai "add as a friend". O vedeta trebuie sa comunice cu fanii.
Si uite ca s-au terminat si bomboanele de ciocolata, s-a terminat si sucul. Concluzia: "stiu ca-s prost, da cand ma uit in jur, prind curaj". Sunt curioasa ce ar face oamenii astia daca ar ramane o luna undeva izolati, fara net. Ori ar avea erori la cate mailuri ar primi din partea hi5-ului, ori si-ar da seama ca fara publicitatea pe care si-o fac si fara "pozele noi" sunt 0 (zero). Ma mai intreb uneori cum ar arata lumea fara machiaj. Dar probabil astea sunt genul de intrebari fara raspuns.
Anyway, sunt prea mica sa ma pun cu industria hi5-ului si cu moda. Desi Facebookul ia amploare. Poate descoperiti si voi placerea de a naviga pe hi5. Nu uitati de ciocolata si de suc!
Revenind la hi5...mai intru din cand in cand pe hi5.recunosc, am peste 100 de poze, desi probabil sunt degeaba daca nu am niciuna in baie, in costum de baie, sau cel putin intr-o oglinda. Am vrut sa renunt la el, dar nu puteam sta fara minunata placere de a ma uita in momentele de "bomboane de ciocolata" la profilurile "prietenilor" mei de pe hi5. E distractie maxima. De ce am profilul, in afara de motivul asta? Pai esti total uncool fara. Pot accesa poze selectate din momente faine de pe orice pc, din orice loc, si cel mai fain..IMI AMINTESTE CAND E ZIUA CUIVA DE NASTERE,.Super tare!
In orice caz, revin la momentele de "hi5 din greseala". Accesez hi5 din intamplare, cum spuneam mai sus, vreau sa inchid pagina si ceva FOARTE stralucitor imi atrage atentia. Sau vreun hit foarte tare....ca volum. Apoi te socheaza prima poza. Incepi sa te uiti la una, doua, apoi te intorci la profil. Iti dai seama ca pozele sunt facute in acelasi loc, probabil cu un grad, doua schimbat. Ca si unghi ma refer. Apoi incepi sa citesti la "About me" tot felul de citate, care se vor profunde, prin care noi trebuie sa intelegem ce viata grea, de artisti neintelesi duc persoanele acelea, cat sunt de persecutate, ce oameni buni si cinstiti, cu idealuri si un viitor stralucitor in fata sunt. Apoi zici "gata, am pierdut 3 minute din viata", dar nu te poti abtine cand vezi o poza "inedita" la prima persoana din top. Intri si aici si te minunezi.Vezi ca profilul a fost vizualizat de zeci de mii de ori...o fi cineva important. Sau "iti bagi unghia in gat" cand vezi ca e "private profile".Ca, puii mei, doar vorbim de oameni importanti aici. Orice vedeta care se respecta are mania persecutiei. Asta nu inseamna ca nu iti da "accept" daca ii dai "add as a friend". O vedeta trebuie sa comunice cu fanii.
Si uite ca s-au terminat si bomboanele de ciocolata, s-a terminat si sucul. Concluzia: "stiu ca-s prost, da cand ma uit in jur, prind curaj". Sunt curioasa ce ar face oamenii astia daca ar ramane o luna undeva izolati, fara net. Ori ar avea erori la cate mailuri ar primi din partea hi5-ului, ori si-ar da seama ca fara publicitatea pe care si-o fac si fara "pozele noi" sunt 0 (zero). Ma mai intreb uneori cum ar arata lumea fara machiaj. Dar probabil astea sunt genul de intrebari fara raspuns.
Anyway, sunt prea mica sa ma pun cu industria hi5-ului si cu moda. Desi Facebookul ia amploare. Poate descoperiti si voi placerea de a naviga pe hi5. Nu uitati de ciocolata si de suc!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)