Un om sta pe marginea bordurii, langa ghiseul de bilete. Sta incovoiat, cu privirea in pamant, mainile impreunate, si se uita in jos, ai zice spre pantofii uzi, rupti si murdari. Sau ai putea crede ca astepata pe cineva. Probabil asteapta Moartea, sa il duca ea unde o sti, sa ii dea haine de drum si sa scape de zdrentele pe care le poarta si care sunt mereu pe el de cine stie cate ierni. Plange si nici macar nu incearca sa se ascunda....sa pastreze ideea ca "un barbat nu plange niciodata". Cui ii pasa?
De un minut de cand il privesc au trecut zeci de oameni pe langa el..fara ca macar sa intoarca privirea spre el, ca si cum ar face parte din peisaj. "De ce am incerca sa il ajutam? Nu avem si noi problemele noastre?" Pentru ca suntem oameni? Pentru ca am creat o societate pentru a supravietui? Pentru ca daca nu suntem uniti nu vom reusi niciodata? Pentru ca si pentru ca... Pentru ca atunci cand vezi un animal ii dai ceva de mancare, incerci sa ii faci un bine, atat cat poti. Si nici asta foarte des nu se intampla. Unde a disparut umanitatea din noi? Unde sunt principiile si pe unde ne umbla constiinta?
"Cu ce sunt eu vinovat ca e ala amarat pe marginea strazii? Sa munceasca!" O idee care a trecut prin mintea multora ca o incercare de dezvinovatirii de o vina pe care nu o avem. De fapt purtam toti o parte de vina. Prin simplul fapt ca trecem pe langa el fara nicio tresarire de muschi. S-a gandit cineva ca omul acela poate nu are nevoie de bani, desi putin probabil ,dar poate ca are nevoie de un zambet, de o incurajare, o noua speranta in viata si in Om.
"El a gresit.Sa se descurce". Cine a trecut prin viata fara sa faca o greseala? Nu e ca si cum ai fi avut vreo lectie de invatat, nu ai invatat-o si ai picat examenul. Examenul are mereu "intrebari" la care nu te asteptai, la care ai nevoie de ajutor sa treci peste ele. Si daca ajutorul nu vine din partea noastra, care ii suntem apropiati, care il vedem zilnic stand pe marginea bordurei, gandindu-se si plangand, atunci de unde sa vina?
"Sa munceasca!" Unde? I s-a oferit vreun loc de munca pe care l-a refuzat? Nu prea cred.
Daca nu noi sa avem grija de oamenii "nostri", atunci cine? Cum putem sa ne pastram umanitatea cand cazuri ca cel al omului de pe marginea bordurei vedem la fiecare colt? Cand priviri indiferente te izbesc de cand deschizi ochii pana se intuneca si nu mai vezi nimic...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu