Mă refer la dansul din timpurile în care nu oricune ştia să danseze. La clasicele valsuri si la pasionantele stiluri latino. Cu paşii şi atitudinea caracteristică, entuziasmul şi talentul de care ai nevoie. Cred că mulţi dintre voi au simţit nevoia să înveţe să danseze, au simţit ritmurile latino şi au dansat în gând. Dar câţi aţi recunoscut că vă place? "Ce bă...astea îs dansuri de homosexuali" şi în gând probabil zic (da mi-ar plăacea totuşi să ştiu să dansez aşa, să conduc aşa o fată, să o ating aşa).
Da...când vezi pe cineva dansând în adevăratul sens al cuvântului, consumând pasiunea pe care o posedă, mai că trebuie să faci un efort să nu te arunci şi tu pe ringul de dans. Am observat cam cu un an în urmă că dansul provoacă o dependenţă dulce de care nu mai scapi niciodată. Creează vise puternice, iluzii si senzaţia că eşti mereu îndrăgostit, "şi nu ştii dacă de dans sau de persoana cu care dansezi", cum a spus una din dansatoarele mele preferate.
E genial cât de elegant te simţi când valsezi, cât de senzual şi puternic pe paşii de tango, frumos şi sensibil când dansezi rumba, şi sexy in cazul în care e salsa sau samba. Sau uneori toate sentimentele la un loc. Mai multe chiar. Nu încerc să fac reclamă, doar vă sfătuiesc să învăţaţi să dansaţi. Şi indiferent că faceţi asta din pasiune, pentru a parea "tare", pentru a impresiona pe cineva sau din alte motive, profitaţi de fiecare pas de dans pe care aveţi ocazia să îl faceţi. Şi pentru cei care râd în momentul ăsta, dansul nu e pentru gay, e pentru gentlemeni, nu e pentru fete bătrâne, e pentru fete care ştiu să îşi pună corpul în valoare (app, dansul formează un corp superb). Şi pentru cei care încă mai râd, nu oricine poate dansa. Probabil voi nu o puteţi face şi vă ascundeţi frustrarea sub râs. Chiar ai nevoie de talent pentru aşa ceva. Restul, keep dancing. Savuraţi-vă dependenţa. Poate peste câţiva ani am plăcerea să vad şi o şcoală latino în oraş, poate şi un festival. Cine ştie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu