Mergeam eu joi seara pe la 7 liniştită spre casă când aud prin dreptul fostei curţi de apel "STAI BĂ, CĂ TRAG!!!" şi nici nu am avut timp să ma dezmeticesc bine că simt o durere în ceafă. M-am întors frecându-mi capul, mirată că mai sunt încă în viaţă, să imi văd "agresorul": un puşti până în 10 ani care fără măcar să se uite spre mine îmi aruncă un "scuze, tanti" şi fuge după un alt puşti, amândoi râzând şi spunând ceva din care am înţeles numai "bă".
Am plecat mirată mai departe cu un cucui nu prea mare, râzând în sinea mea. Băi frate, asta da "atentat". Apoi am stat şi m-am gândit, caţi oameni am împuşcat eu în cap când eram mică?..chiar şi cu bile de plastic. Deşi încă mai am cucuiul. Ar cam trebui să mă obişnuiesc şi eu cu "noua generaţie". Apoi mă gândesc, nu prea fericită că nu mai e mult până să zic "pe vremea mea".OMG, cum trece timpul....şi în puii mei...tanti? Asta da semn că timpul trece.
Ideea e că sunt puţin săriţi copii aştia care s-au născut cu tehnologia în braţe. Şi am ajuns la concluzia că tipii cu pistoalele sunt încă un caz fericit.Miercuri, din întâmplare, m-am uitat 5 minute pe Minimax. Am rămas prostită în faţa televizorului. Nişte mâzgâlituri care îşi dădeau în cap una alteia şi spuneau replici tâmpite. Dar tâmpite pe bune. Apoi reclamă la un alt desen animat. Nişte chestii fără formă care spuneau numai tâmpenii însoţite de nelipsita violenţă. Imi aminteam de Tom & Jerry, de Scooby Doo, de Sailor Moon. Nu zic acum că desenele animate de "pe vremea mea" erau numai cu îngeraşi şi chestii drăguţe. Dar măcar aveau un sens. Măcar erau amuzante, chiar şi fără cuvinte, care daca erau, oricum nu le înţelegeam pentru că de obicei erau în engleză. Şi în plus aveau muzică clasică pe fundal.
Acum, îţi propun un lucru:deschide televizorul, caută un program pentru copii, uită-te jumate de oră şi apoi dă-mi dreptate. Ştii şi tu că aşa e. Şi mă mir că mai am curajul să mă întreb de ce sunt "împuşcată" pe stradă.
Păi ce să faca aceşti copii dacă nu să copieze ceea ce văd? Şi cine le spune că nu tot ce văd sau aud e bun? Că pentru a deveni oameni integri trebuie să facă diferenţa între ce îi ajută să evolueze şi ce nu? Cum să le spunem că trebuie să facă alegeri care le schimbă viaţa, chiar şi alegerea de a citi o carte în loc să piarda 2-3 ore în faţa televizorului?
Asta e mass-media noastră, aştia suntem noi, care nu ştim să formăm copiii, cei care vor plăti impozitele din care noi ne vom lua pensiile, dacă tot simt că îmbătrânesc. Acum, de dragul vremurilor trecute, în caz că vă mai amintiţi de celebrii Tom & Jerry:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu