Copil fiind, recunosti ca macar o data ai probat pantofii sau rochiile mamei, ai vrut sa vezi cum iti sta machiata(in cazul fetelor), ai stat in bratele tatalui si "ai condus" masina, ti-ai masurat inaltimea sa vezi cat ai mai crescut, ti-ai facut planuri de viitor.
De cate ori pe zi ai spus sau macar ai gandit" cand o sa fiu mare, o sa fiu...sau o sa-ti arat tie"...Mai tii minte cand aveai musafiri si te strecurai si tu in camera, incercai sa fii atenti la discutii, sa iti spui chiar parerea?
Iti amintesti cand radeai de ceilalti copii ca inca se mai joaca cu papusi, respectiv masinute, ca se mai uita inca la desene animate, ca mai vine cu mama la scoala, ca mai e inca pedepsit?
De cate ori te-ai gandit ca abia astepti sa fii mare sa poti fuma si bea cafea, purta tocuri?
Si acum spune-mi...cat timp din copilaria ta ai risipit cu astfel de ganduri, frustrari, acivitati? Cate vise se puteau naste in acest timp? Cate lumi puteai crea? Cate zambete inocente ai risipit pentru "iubirile neimplinite pentru copiii de sex opus", care in loc sa te sarute, cum facea prietenul surorii tale mai mari, te trageau de cozi, te imbranceau si radeau de tine?
De ce ai cautat maturizarea prematura, copil nesabuit? De ce nu ai profitat la maxim de copilaria ta, de chipul tau de inger, de puterea de a face totul posibil? De ce incepi sa porti tocuri, sa fumezi, sa te machiezi? De ce cresti? De ce VREI sa cresti? Nu intelegi ca tu esti cel mai fericit om de pe planeta?
De ce vezi oameni trecuti de prima tinerete care se joaca in zapada ca niste prunci, care incep sa rada la cea mai copilareasca gluma, care zambesc pentru orice privire? Si nu intelegi nimic...Nu ii intelegi pe cei mari cand iti spun...daca as mai fi si eu ca tine...nu le intelegi disperarea de a cauta copilaria, nepuntinta de a o mai gasi.
Dar tu, tu care ai trecut prin atatea, care ai dus atatea lupte cu viata fara sa castigi nimic. Dar si fara sa pierzi ceva...tu de ce nu esti multumit? De ce vrei inapoi ce ai pierdut si nu mai poti recupera? DOar stii ca trecutul nu mai vine inapoi. Sau cel putin asa spun ei...Ce alte optiuni mai ai in afara de realitatea oferita pe tava?
Asa vor fi mereu lucrurile. Mereu vom fi nemultumiti cu ce avem, ca apoi sa tanjim dupa ce am avut, dar nu am vazut din cauza dorintelor de a avea mai mult. De fapt aveam totul. Acum s-a dus.
"Carpe diem quam minime credula postero."Horaţiu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu